Ştiam că suferea de o grea şi neiertătoare boală. Dar speram într-o minune. Speram că cea care a dat viaţă seară de seară la atâtea personaje minunate să mai aibă timp pentru a ne demonstra încă o vreme minunatul ei talent, adus din dulcele târg al Iaşiului.
Dar mai mult speram să am parte de prietenia Luminiţei, de minunăţia de om, care radia de atâta poftă de viaţă şi care - o ştim acum - şi-a consumat imensul talent şi pentru a-şi ascundea suferinţa în spatele uni zâmbet optimist.